Are 29 de ani si s-a apucat deja de un „bisnis“ nemaiintâlnit pâna acum in România. Dupa modelul celei mai mari plantatii de trandafiri din Europa – la care a lucrat o perioada – Doru Trusca ameninta sa intre in categoria celor mai indrazneti si de succes afaceristi români.
Ghinionul – a ramas orfan de mama la o vârsta frageda – a facut sa nu creasca in Oltenia. Poate de aceea structura lui a fost aceea a unui intreprinzator curajos, pentru care munca sa nu fie o corvoada, ci o sansa de a-si pune la bataie abilitatile. O vreme a lucrat in Arad. Apoi i-a fost usor sa se angajeze in Ungaria. Si nu oriunde, ci la cea mai mare plantatie de trandafiri din Europa. Un an intreg a condus tirurile parfumate pe drumurile Europei sau a plantat mii de rasaduri. Atunci a invatat Doru ce inseamna o afacere de succes.
„Este cea mai mare plantatie de trandafiri din Europa. Aveau contracte cu mari piete de desfacere de pe continent, dar si cu firme de parfumuri. Mi-a placut ideea de la inceput si am ramas acolo cât sa prind meseria“, povesteste tânarul de nici 30 de ani.
Doru a citit, s-a documentat, a aflat tot ce ii era necesar. Iar când a fost suficient de pregatit, s-a intors in satul natal, in Turburea. Intâi a plantat la taica-sau in curte câtiva butasi. I-a asteptat sa infloreasca, a vazut ca le priesc si pamântul, si clima. Atunci s-a hotarât sa porneasca afacerea la care visa de câtiva ani. A cumparat o bucata de pamânt – un hectar, pentru inceput. Nu l-a semanat cu grâu, porumb sau ceapa, dupa modelul traditional al taranilor români. Ci, chiar la inceputul acestei saptamâni, a uimit tot satul când din masina a coborât câtiva saci cu legaturi de nuiele – rasaduri de trandafiri salbatici.
40% succes garantat
A luat pentru inceput 100.000 de fire, investitia ridicându-se la aproximativ 10.000 de euro. Ca in orice afacere, Doru nu vrea sa riste prea mult, mai ales ca in cazul de fata nu produce nimic din primul an.
„Trandafirii se sadesc acum. Se ara, se stropesc, iar la vara, dupa ce cresc, ii altoiesc – acum sunt salbatici – in functie de soiurile, parfumul si culorile pe care le doresc. Nu sunt niste plante pe care sa le lasi in voia lor, au nevoie de ingrijiri speciale, deci e destula munca. Abia anul urmator vor inflori“.
Cum pierderi vor fi fara doar si poate, Doru Trusca nu poate aprecia profitul din 2008. Stie doar ca ar fi fericit daca, din cele 100.000 de fire, vor rezista 60.000. Pretul la care va vinde firul, cui si mai ales daca va reusi sa contracteze firmele de parfumuri cu care a inceput pe ici, pe colo, niste discutii, sunt greu de precizat deocamdata.
„Nu pot sa fiu sigur de nimic. Este drept ca mi-am facut niste socoteli, iar ele m-au convins ca afacerea e buna, in ciuda pierderilor inerente. Dar pentru inceput va fi o ferma mica, urmând sa o extind abia peste câtiva ani“.
Mica sau nu, afacerea tânarului Trusca a lasat cu gura cascata o comuna intreaga. Inceputa de unul singur (fara asociati, frati sau unchi implicati de dragul rudeniei), muncita cu propriile mâini (marti dimineata Doru era cel care taia miile de rasaduri cu mâinile crapate de pamânt!), trebusoara parfumata da semne ca va lasa repede in urma toate plantatiile de grâu sau porumb practicate pâna acum in zona. Cine stie daca parfumul nu-i va ameti atât de tare pe taranii români incât sa renunte la muncile traditionale si sa se apuce de altele, europene si, de departe, mai profitabile?!
